ROCHIA MEDICULUI FLORICA BAGDASAR

(purtată la Conferința de pace de la Paris, 1946)

Rochia medicului FLORICA BAGDASAR este realizată în mod cu totul deosebit, după un croi impecabil - model A, fiind lungă și făcută dintr-un material fin brodat, de culoare mov, cu inserții aurii și cu mâneci lungi. Rochia este croită în stilul specific anilor ’40 ai secolului trecut, punând în valoare personajul care a purtat-o, un personaj plin de eleganță și rafinament. A fost executată la comandă specială și a fost purtată de FLORICA BAGDASAR în timpul lucrărilor Conferinței de pace de la Paris (1946), unde a fost membră a delegației române.   

FLORICA BAGDASAR s-a născut în 1901, la Bitolia (Macedonia), fiind fiica lui Sterie Ciumetti și a Anastasiei Papahagi, sora lingvistului Pericle Papahagi. Tatăl său a fost inspector general de poduri și șosele în județul Constanța, în perioada interbelică.

În 1925 a absolvit Facultatea de Medicină din București și a început să lucreze ca medic intern și extern la „Așezămintele Brâncovenești” din București. S-a căsătorit în 1927 cu medicul Dumitru Bagdasar și, împreună, au plecat la studii în S.U.A. A fost prima femeie româncă care a studiat la Harvard (1927-1929), alegând specialitatea Neurochirurgie, pentru a completa studiile făcute la Facultatea de Medicină și doctoratul obținut la Universitatea din București. A beneficiat de o bursă Rockeffeller a Universității din Boston (SUA), fiind prima româncă care a obținut o astfel de bursă, dintr-o listă foarte scurtă. La revenirea în țară, Florica Bagdasar a lucrat ca medic secundar la Jimbolia și Cernăuți. Din 1934 a devenit colaboratoarea apropiată a soțului său, Dumitru Bagdasar, mai întâi la Spitalul de Urgență din București și, apoi, din 1935, la Spitalul Central din București.

După 23 august 1944 a devenit membră a PCR, activând între 1944-1948 în diferite organizații de masă. În vara anului 1946 a făcut parte din delegația trimisă la Paris, la Conferința de Pace, fiind singura femeie dintre cei 73 de membri.

După decesul soțului ei în 1946, i s-a încredințat conducerea Ministerului Sănătății, funcție pe care a deținut-o până în august 1948, fiind astfel prima femeie ministru din România. Deputat de Tulcea în Marea Adunare Națională (1946-1951), Florica Bagdasar a organizat în acest județ campania pilot contra malariei, precum și o acțiune de asistență pentru copii, într-o perioadă grea de secetă și foamete.

În octombrie 1957 a primit funcția de vicepreședinte al Crucii Roșii din România.

Ultimii săi ani de viață au fost trăiți, din punct de vedere politic, într-o zonă de clar-obscur, tolerată, dar fără să fie agreată. A încetat din viață în 1978, la Spitalul Elias din București și a fost incinerată, după cum i-a fost dorința.