BALTAG MARE CU GAURĂ DE ÎNMĂNUŞARE

           În cadrul evoluției orașului Vaslui în perioada medievală, un rol important în dezvoltarea culturii materiale și spirituale l-a avut Curtea Domnească de aici. Cercetările arheologice sistematice făcute de-a lungul anilor au evidențiat importanța pe care Ștefan cel Mare i-a acordat-o acestei reședințe domnești, înzestrând-o cu ateliere meșteșugărești, locuințe domnești și ale curtenilor, dar și cu turnuri de apărare și un nou zid de incintă.

           În acest context se înscrie și descoperirea arheologică din anul 1978 a unui baltag mare cu gaură de înmănușare – care reprezintă exponatul lunii iulie 2021 al Muzeului Județean „Ştefan cel Mare” Vaslui. Întrucât la 2 iulie 1504, marele voievod Ștefan - care și-a legat destinul de evoluția actualului județ Vaslui - se stingea de moarte blândă în măreaţa sa Moldovă, într-o desăvârşită pace ce se boltea asupra întregii țări, pe stâlpii puternici ai biruinţei sale, am considerat că îi putem prețui epoca și prin expunerea în această lună a unui obiect de patrimoniu reprezentativ care datează din timpul său.

           Astfel, acest baltag mare cu gaură de înmănușare face parte din categoria armelor albe de lovire, tăiere și izbire, folosite - de regulă - de pedestrimea moldavă. Însă, faptul că are vârful lat și lama tocită ne arată că a fost des folosit, chiar și la activități pașnice, fie ca secure, fie ca ciocan. Gaura sa de înmănușare de formă ovoidală ușor oxidată permitea prinderea de obiect a unei cozi din lemn sau din metal. Capul fațetat al baltagului indică folosirea sa ca ciocan sau pentru lovirea și izbirea armurilor grele.

În altă ordine de idei, baltagul se află într-o stare de conservare bună, este din fier forjat, obținut prin topire, batere la cald și apoi călire, dar prezintă și urme de poansonare. El are o lungime de 15 cm. și o lățime de 10 cm., iar diametrul găurii sale de înmănușare este de 2 cm.

După locul descoperirii și starea sa de conservare, acest obiect e posibil să fi făcut parte din dotarea oastei care păzea Curtea Domnească Vaslui, începând din a doua jumătate a secolului al XV-lea. E puțin probabil să fi fost folosit și în cadrul vestitei lupte de la Vaslui-Podul Înalt (10 ianuarie 1475). În orice caz, acest baltag are o valoare deosebită și este un bun de patrimoniu reprezentativ pentru Vasluiul epocii ștefaniene.