„Harta şcolastică a Daciei şi a României de azi”
Exponatul lunii octombrie 2020 este „Harta şcolastică a Daciei şi a României de azi”, realizată în 1920, de către Grigore Bejan (ofițer de infanterie și inginer, profesor la Școala Superioară de Arte și Meserii din Iași) și tipărită pentru folosirea în școli, de către Serviciul Geografic al Armatei.
Termenul „România Mare” a intrat în uz abia după Tratatul de la Versailles din 1920, nu ca un concept iredentist sau expansionist, ci ca o stare de fapt obiectivă, în comparație cu dimensiunile geopolitice anterioare. România a avut atunci extinderea teritorială maximă. Astfel, hărțile României Mari de după Marea Unire (1 decembrie 1918) și până la votarea Legii pentru unificarea administrativă (14 iunie 1925) ilustrează un sistem administrativ-teritorial românesc extrem de diversificat întrucât pe teritoriul României au funcţionat patru regimuri administrative diferite în următoarele zone: Vechiul Regat al României, Transilvania, Basarabia, Bucovina. Realizate sub imperativul unor conjuncturi politice și economice diferite de la o provincie la alta, aceste patru regimuri au fost cuprinse, treptat, într-un sistem global unic, sub forma unei unități prin diversitate. Această unitate destul de eterogenă cuprindea 10 provincii istorice românești, împărțite în 76 de județe, după cum urmează: BANAT - 2 județe, BASARABIA - 9 județe, BUCOVINA - 11 județe, CRIŞANA - 4 județe, DOBROGEA - 4 județe, MARAMUREȘ - 1 județ, MOLDOVA - 13 județe, MUNTENIA (VALAHIA) - 11 județe, OLTENIA - 6 județe și TRANSILVANIA - 15 județe.
Tocmai de aceea, hărțile României Mari din anii 1918-1925 reflectă acele caracteristici proprii și contrastante dintre diversele regimuri administrativ-teritoriale amintite, sugerând faptul că - la nivelul întregului teritoriu - existau încă dezechilibre majore, atât ca mărime teritorială și demografică, cât și în ceea ce priveşte forma, poziţia reşedinţei în cadrul judeţului sau gradul de accesibilitate.
În acest context se încadrează și „Harta şcolastică a Daciei şi a României de azi” - o hartă fizică, economică şi administrativă. Se evidențiază latura sa istorică, harta României Mari fiind suprapusă peste o hartă a vechii Dacii, delimitată de granițe naturale: Nistru, Tisa, Carpați, Bug și Dunăre. Prin aceasta se arată continuitatea locuirii acestui spațiu de către poporul român, din perioada Daciei până la România Mare. În partea superioară a hărții, central, se află portretele regelui Ferdinand I și ale reginei Maria, iar în stânga se găsește stema regatului României, încadrată de două steaguri tricolore. În partea sa inferioară este reprezentată Armata Română cu principalele sale arme: artileria, infanteria, cavaleria și aviația.